Cere ajutor, este normal

Haideți sa aflăm împreună cum facem să ieșim din acest hățiș, să nu mai fim la îndemâna capcanelor pe care le întâlnim la tot pasul. Uneori credem că a vorbi cu partenerul abordând teme diverse înseamnă comunicare. A comunica în mod real  înseamnă să încarci  mesajul pe care vrei să-l transmiți cu emoție, să asculți folosind  empatia. O eroare pe care partenerii de cuplul o fac în mod frecvent este între a auzi și a asculta. Între cele două este o diferență substanțială. În permanență auzim zgomote în jurul nostru, aceasta nu înseamnă că stăm să le ascultăm. Atunci când ascultăm cu adevărat suntem centrați asupra persoanei care ne vorbește, suntem atenți la ceea ce ni se spune și vrem să înțelegem mesajul. Participăm activ și astfel suntem implicați în proces.

Sunt o serie de aspecte ce ne pot ajuta să comunicăm  în cuplu cum ar fi:

Ascultarea activă  însoțită de intenția clar manifestată că avem timp și disponibilitate de a-l asculta, că vrem să îl înțelegem, suntem acolo pentru că ne pasă de sentimentele și problemele cu care se confruntă. Să întelegi mesajul din spatele cuvintelor. Rar putem exprima în mod direct ceea ce dorim sau asteptăm de la partener. Din acest motiv este binevenit ca în timp ce ascultați să vă puneți urmatoarele  întrebări :”Ce a vrut oare să spună cu asta?, ”Ce mesaj vrea să-mi transmită?…”

Încurajarea se referă la atitudinea cu care îl întâmpini pe celălalt atunci când vine să vorbească despre  un aspect al cuplului sau al lui personal. Și ca să vă fie mai usor, gândiți-vă cum ati vrea voi să fiți întampinați și astfel exersați empatia. Oferiți suport partenerului atunci când vine să vorbească depre o problemă a lui personală sau de cuplu. Primul lucru pe care e bine să îl faceți este să vă înarmați cu răbdare și în nici un caz să nu considerați că a venit pentru a vă reproșa ceva. Ca să vă fie mai ușor faceți un exercițiu de imaginație chiar în timpul în care vă vorbește și anume: puneți-vă în situația lui încercând să găsiți mai multe variante ajutătoare pentru a rezolva problema, apoi comunicații partenerului varianta aleasă, cea pe care ați considerat că este cea mai potrivită pentru a rezolva problema. Așteptați, lăsați un moment de gândire pentru a se familiariza cu ideea primită, în acest răstimp, rolul vostru e doar de observator. Nu vă atașati de ideea expusă, nu-i cereți partenerului să ia o decizie în acel moment, dimpotrivă întăriți faptul că este doar o sugestie, o părere pe care poate să o accepte sau nu. Acesta este un moment cheie în ceea ce privește procesul de comunicare eficientă dintre cei doi. Cu cât îi acordăm mai multă libertate partenerului cu atât devine mai flexibil, mai deschis în a primi sugestii, păreri, idei, mai colaborativ și disponibil în a ne asculta și sprijini la rândul lui. Astfel se creează o o relație de cuplu bazată pe colaborare și cooperare.

Acceptarea se referă la puterea  de a-i permite celuilalt să-și exprime deschis sentimentele (pozitive sau negative) fără a se simti judecat sau respins. A putea să vezi nevoia din spatele cuvintelor rostite. Nevoia partenerului este în strânsă legatură cu golul lui interior (creat de părinți în copilărie), pe care vrea să-l umple la un mod incoștient prin tine. E acel ceva care lipsește, pe care îl caută, îl cere dar are impresia că nimeni nu vrea să il dea. Încă nu i-a spus nimeni că există o modalitate prin care poate fi umplut acest gol și anume, prin terapie. Unde are prilejul și șansa de a se descoperi și de a-și descoperi tiparele moștenite de la părinți, în virtutea cărora el funcționează și acționează. Până la terapie este ca un cerșetor care umblă din poartă în poartă cerând o bucată de pâine pentru a-și potoli foamea.

Detașarea chiar dacă sună  bizar, avem nevoie și de ea. Se referă la capacitatea de a-l asculta pe celălalt fără a trăi sentimentul că ești atacat sau acuzat. Astfel îți permiți ție însuți să auzi problema celuilalt, să înțelegi că este a lui și nu s-a întamplat din vina ta. De cele mai multe ori ne simțim responsabili pentru ceea ce traiește partenerul deoarece ne asumăm rolul de salvator fără să fim conștienți de acest aspect.

Adevărata comunicare și vindecare apare atunci când reușim să vorbim despre problemele noastre reale. Când ne simțim în siguranță lângă partener când știm că ne va iubi și după ce va afla despre frământările noastre interioare, despre căutarile, neimplinirile și ce nu au legatură cu partea materială a vieții. La baza unei relații de cuplu armonioase, echilibrate stă de fapt propria vindecare. Abia din acel moment se întâlnesc cei doi ca femeie și bărbat. Atunci când ne vindecăm propriile răni, putem asculta, accepta și privi cu iubire în partener. E nevoia fiecăruia de a ști că poate exista lângă o altă ființă umană fără a fi nevoit să se anuleze pe el.

E necesar să învătăm să ascultăm cu generozitate, să vorbim fără să ne contrazicem, să negociem în loc să impunem, să cerem partenerului în mod direct ceea ce dorim, să apreciem prin gesturi, cuvinte, priviri. Să exprimăm clar, concis și direct ceea ce simțim (fără a avea pretenția ca celălalt să ghicească). Să oferim partenerului ceea ce dorim să primim – dacă dorim să primim afecțiune atunci exersăm dăruirea afecțiunii.